Top reguli de parenting pentru a transforma un copil într-un adult de succes

Top reguli de parenting pentru a transforma un copil într-un adult de succes

„Părinţii care nu pun piciorul în prag vor avea copii care merg pe vârfuri în viaţă”, spune un proverb chinezesc. În traducere, este vorba de abilitatea părintelui de a stabili reguli, limite şi deprinderi de comportament care sunt exclusiv în beneficiul copilului, pentru a deveni un adult sănătos fizic şi emoţional.

Bazele creşterii sănătoase se pun din copilăria timpurie prin obişnuirea cu reguli, cu un orar , cu abilitatea de a-şi controla emoţiilor, dezvoltarea comunicării şi a capacităţii de relaţionare, creşterea stimei de sine, percepţia propriei persoane şi adaptarea la mediul social. Toate acestea se învaţă în ceea ce numim „cei 7 ani de acasă”, cu mult timp înainte ca cel mic să ajungă la şcoală.

Este o perioadă oportună pentru părinţi de a construi o relaţie funcţională, iar efectele acestor practici se vor vedea până în adolescenţă. Dacă bazele educaţiei parentale au fost puse corect, turbulenţele adolescentine vor fi mai uşor de îndurat de ambele părţi. Iată câteva sugestii de urmat.

Stabiliţi limite şi păstraţi-le

Copiii sunt fiinţe curioase, care vor să exploreze cât mai mult cu putinţă lumea care îi înconjoară. Sunt în plin proces de dezvoltare mentală, în care creierul lor absoarbe informaţii într-un ritm ameţitor, dar fără a avea capacitatea, încă, să le sorteze sau să le proceseze prea mult.

La orice limitare, copilul reacţionează de cele mai multe ori negativ, dar limitele sunt importante pentru siguranţa copilului şi a celor din jur. Stabilirea unor limite îl învaţă despre consecinţa acţiunilor sale, ilustrând procesul cauză-efect.
Un copil care a înţeles ce înseamnă limita va trata animalele şi colegii cu atenţie şi empatie, va fi uşor de integrat în comunitate şi se va pune mai rar în pericol. În acelaşi timp, va fi mai atent la mediul înconjurător, de la cum traversăm strada, la ce înseamnă reciclare şi conservarea mediului.

Stabiliţi o rutină sănătoasă

Copiii au nevoie de stabilitate şi predictibilitate din partea adulţilor. Nu trebuie să vă gândiţi la planuri pe termen lung sau arhitecturi financiare. O simplă listă a activităţilor de zi cu zi este de ajuns: programul zilei, cu toaleta de dimineaţă, aranjatul patului, mic dejun, activităţi educative, activităţi distractive, ritualul de seară şi de somn.
Psihologia infantilă arată că un copil obişnuit cu rutina zilnică va avea un nivel de concentrare sporit, rezultate şcolare mai bune şi va deveni un adult care se descurcă foarte bine cu managementul timpului.

Ora de culcare trebuie respectată cu stricteţe

Mersul de la culcare este una din cele mai mari provocări pentru părinţi, indiferent de vârsta copilului. Dar este domeniul în care părinţii trebuie să-şi exercite autoritatea cât mai strict.

Academia Pediatrilor Americani recomandă între 10 şi 13 ore de somn pe noapte. Cu 30 de minute înainte de mersul la somn, ecranele televizorului, tabletei, telefonului se închid. Ideal, nu ar trebui să existe asemenea dispozitive în camera copilului. Ritualul de seară – periatul dinţilor, îmbrăcatul pijamalei, cititul unei poveşti şi stingerea luminii poate face trecerea spre somn mai uşoară.

Învăţarea compasiunii

Compasiunea se învaţă. Nu este un sentiment care se dezvoltă de la sine în copii. A te pune în pielea altuia – sau ceea ce psihologia numeşte „teoria minţii”  – apare destul de târziu, în jurul vârstei de 8-10 ani. Iată, deci un motiv, ca cel mic să exerseze compasiunea cât mai devreme, pentru a nu avea un copil neadaptat atunci când intră la grădiniţă.
Compasiunea poate fi învăţată prin a-l încuraja pe cel mic să împartă, să se ofere voluntar în anumite acţiuni, să susţină acţiunile prietenilor lui, să aibă o relaţie bună cu rudele, amicii de joacă, cunoscuţii. Compasiunea învăţată de la vârste mici va avea efecte nebănuite în momentul integrării copilului în comunitate, la grădiniţă şi la şcoală.

Încurajaţi afecţiunea fizică

Psihoterapia actuală are o nouă mantră: „O îmbrăţişare pe zi ţine doctorul departe.” Manifestarea fizică a afecţiunii faţă de copii îi fereşte de stres, anxietate socială şi îi ajută în dezvoltarea fizică şi emoţională. Afecţiunea părintească este la fel de importantă, în dezvoltarea copiilor, ca şi alimentaţia sănătoasă.

Timpul de joacă este esenţial

Învăţarea se face prin joc. Joaca copiilor este extrem de serioasă, iar implicarea părinţilor favorizează stabilirea unei legături puternice părinte copil şi dă posibilitatea părintelui de a vedea lumea prin perspectiva celor mici. Ideal, perioadele de joacă trebuie alternate în interior şi exterior. Pentru sănătatea fizică a celor mici, recomandările sunt ca timpul petrecut în aer liber să fie minim 60 de minute pe zi.

„A face” este mai important decât „a avea”

Copiii sunt bombardaţi cu reclame care mai de care mai atractive la jucării, gadgeturi, produse alimentare, dulciuri. Multe dintre acestea nu aduc, în fapt, niciun beneficiu. Pe de altă parte, contribuţia experienţelor proprii în dezvoltarea copilului este enormă. Dulcele preparat alături de părinte în casă, construirea propriei maşini din resurse proprii sau a unui ceas din materiale reutilizabile sunt momente memorabile pentru copil, care contribuie la creşterea stimei de sine şi la sporirea abilităţilor practice.

Ţineţi cărţile aproape

Aici este domeniul în care forţa exemplului este uriaşă. Un copil ai cărui părinţi citesc, va fi un copil dornic să cunoască, capabil să se exprime, să formuleze idei şi opinii pertinente. Cititul cu voce tare va ajuta şcolarul să se concentreze mai bine pe sarcini, reducând hiperactivitatea şi comportamentele disruptive.

Delegaţi-le sarcini şi responsabilităţi

Făcutul patului, spălatul vaselor, aranjarea jucăriilor, ajutor la pregătirea mesei sau îngrijirea unui animal sunt puncte cheie prin care cei mici învaţă să-şi asume responsabilitatea, să cunoască valoarea muncii şi a efortului depus şi să le respecte.

Muzica îmbunătăţeşte viaţa

Un studiu al Universităţii Standford a demonstrat că muzica are un impact pozitiv major în dezvoltarea creierului copilului. A asculta muzică sau a cânta ajută creierul să îşi crească abilităţile de anticipare şi planificare, îmbunătăţeşte concentrarea şi atenţia şi scade nivelul hormonilor de stres. De asemenea, ascultarea melodiilor favorite împreună cu cel mic îi dezvoltă curiozitatea şi nevoia de informare.